Stiu ca n-ar trebui sa povestesc eu, desi manuscrisul acesta numai mie mi-e destinat, cu ce zel m-am trudit sa fac progrese in cele mai mici amanunte ale nenorocitei de stenografii, ca sa raspund asteptarilor Dorei si increderii matusilor ei. Voi adauga doar, pe langa cele spuse despre staruinta mea in acea epoca si despre rabdatoarea energie ce de atunci incepea sa fie fondul caracterului meu, ca mai ales acestor insusiri le-am datorat mai apoi fericirea izbanzii. M-am bucurat de multa fericire in treburile acestei vieti. Multi oameni au muncit mai mult decat mine fara sa aiba atata succes.