Cand ajungem sa repetam anumite comportamente, cand relatiile noastre par sa fie copii la indigo ale unui originar pierdut in negura timpului, cand reactiile noastre sunt subscrise tot mai mult aceluiasi tipar de autosabotare, ajungem sa ne intrebam: „De ce fac asta?" Confruntati cu paradoxul unor aparari care, de fapt, ne submineaza, unica posibilitate este de a trece dincolo, pe teritoriul mintii noastre inconstiente, unde acestea au inceput sa capete forma cu multa vreme in urma, de regula in anii copilariei noastre, pentru a ne feri de emotii si posibile situatii care atunci ni se pareau dezastruoase. Insa contextul s-a schimbat, noi am crescut si hainele candva confortabile incep sa ne stranga.