Divina comedie are drept centru al lumii istorice si al celei fantastice aflate in simbioza de arta, pe autor insusi, ea fiind o splendida autobiografie psihologica, cel mai sincer poem din cate au fost scrise vreodata, sinteza intregii vieti anterioare a lui Dante. In vastul ei creuzet se topesc amintirile si evenimentele prezente, durerile si iluziile, iubirea si ura, inalta cunoastere a lumii, experienta umana, intreaga viata a poporului pe care Dante l-a cunoscut mai bine ca oricine altul, in indelungata lui ratacire in Italia. Divina comedie este impartita in trei cantice: Infernul, Purgatoriul si Paradisul iar fiecare cantica este impartita in treizeci si trei de canturi. Purgatoriul este o altă ipostaza a personalitătii umane care se indreapta spre zorile iradiate ale Renasterii. Lumea lui este strabatuta de filonul melancoliei, nou sentiment in poezia lumii.