„In acest al doilea volum de memorii, autoarea reflecteaza asupra paznicilor si oficialilor inchisorii, creioneaza portrete memorabile atat ale tovaraselor de detentie, cat si ale paznicilor si militienilor cu care vine in contact. Intr-un efort al amintirii asemanator unei constructii mnemotehnice clasice, din camerele memoriei, Lena Constante gaseste timp, acum, pentru a da un nume, un chip si o fire – pentru a chema din uitare – aproape fiecarei detinute alaturi de care a trait acesti ultimi ani ai detentiei. Cititorul va intalni portrete exceptionale, biografii schitate cu precizia unui nuvelist (sau a unui sociolog?... pentru ca, adesea, experienta personala invocata de autoare spre a-si justifica modul in care priveste lumea din celula este aceea a stagiilor studentesti in echipele de sociologie conduse de Dimitrie Gusti, inainte de al Doilea Razboi Mondial), un intreg panopticon de figuri scoase din umbra bolgiilor infernale si «pomenite» in istorisirea Lenei Constante. Ea tine, explicit, sa vorbeasca (oricat de putin) despre fiecare, implinind gestul ancestral al unei pomeniri a sufletelor de pe lumea cealalta, pentru odihna lor.“ (Ioana Bot)