„Fara sa fie scriitoare, Lena Constante scrie aici literatura adevarata, pentru ca, tot astfel cum traversarea infernului concentrationar o obligase sa descopere resursele spirituale ale omului in genere, punerea respectivei traversari «in naratiune», reamintirea ei in ordinea unei povesti o conduc pe nestiute la resursele figurative ale limbajului, cele care intemeiaza, dintotdeauna, literatura. Pregnanta mesajului cartii, forta sa educativa si recuperatoare sunt cu atat mai mari – si mai justificate. Cititorii vor descoperi in paginile Evadarii tăcute o istorie exemplara nu numai despre adevar, ci si despre asezarea acestuia in cuvinte.“ (Ioana Bot)