Fiecare stia ce are si ce i se cuvine, ce este permis si ce nu. Toate isi aveau o norma, o masura si o pondere precisa. [...] Se traia bine, se traia usor si fara griji in acea Viena de altadata. [...] Ura care contrapune o tara altei tari, un popor altui popor, un grup altui grup inca nu tasnea zilnic din gazete, nu dezbina oamenii si natiunile; acel instinct de turma si de gloata inca nu devenise atat de monstruos cum e in viata publica de azi; libertatea de miscare a individului trecea drept o conditie fireasca a existentei, lucru ce abia se mai poate concepe astăzi; toleranta nu era dispretuita cum e astazi, ca un semn de slabiciune si lipsa de fermitate, ci se afla la loc de cinste ca o forta etica.“ - Stefan Zweig