„N-am mai scris niciodata povestiri asemenea celor din Nostalgia, caci ele nu pot fi pastisate, continuate sau dezvoltate. Dupa Arhitectul m-am oprit pentru ca nu mai era nimic de spus. Nici n-am mai citit din aceasta carte, am ramas doar cu vaga, dar magica ei amintire. Mi-au ramas jocul fetitelor din Rem, stiloul ambiguu din Mendebilul, muzeul Antipa din Gemenii, micul ras de gnom al revolverului din Ruletistul. Dar pentru mine n-a existat cu adevarat niciodata decat o singura carte a mea: cea la care tocmai scriu.“ (Mircea Cartarescu)