Vulnerabilitatea m-a definit dintotdeauna,
Dar nicicand mai vulnerabil decat acum.
Singuratatea a fost oaza mea de liniste,
Dar nicicand mai singur decat acum.

Mii de ganduri, mii de anxietati
Si un gol plin de singuratate apasatoare…
Sunt frici si planuri frante,
Mii de scuze si doar abandon.

Vreau doar ca cineva sa ma inteleaga
Sa nu ma mai simt vinovat atunci cand spun nu
Si sa nu mai fiu privit crucis atunci cand sunt eu insumi.

Vreau sa ma simt din nou eu insumi
Vreau sa ma simt inteles si-am nevoie
Ca persoanele pe care le am in inima
Sa-mi aline singuratatea si anxietatile.

Am obosit. Nu ma mai pot ascunde de singuratate.