Am visat candva ca raiul este creat de mine si intr-o noapte am visat ca sunt Adam si ca pun nume animalelor, am visat ca sunt o fiara salbatica, alergand cu vantul in fata, spre cer. Am visat o lume doar a mea, in care gandurile nu mi se scurg printre degete si oamenii nu mai au chipuri de lut. Am visat ca eu sunt vis si ca-mi rostesc dragostea cu frunze si flori.

Dar somnul se sfarama de fiecare data si ma trezesc in mintea cea de toate zilele, care nu ma iarta si nici nu uita.

Ma trezesc in aceeasi durere si-n aceeasi spaima, din care nici ingerii lui Dumnezeu nu vor sa ma scape. Si uneori, foarte rar, ma ascund intr-un ochi sau pe o lacrima cazuta, sa uit de mine, de moarte si de fuga. Pana cand iarasi tresar in mine si reiau acelasi circuit si ma scufund. Imi doresc doar atat: ca picioarele sa ma asculte, sa nu distruga si sa nu uite, ca oamenii.