Poza
In autobuz, scotocesc in rucsac dupa o carte; o iconita imi cade pe jos, insa nu vad chipul. O intorc si il recunosc pe Cuviosul Gherontie, dupa cum il stiu eu, de obicei, nu vine degeaba. Imi spun ca ar trebui sa fie un semn, insa nu ii vad sensul. Nu trece un minut si vad in fata mea, dar in laterala, o doamna care citeste… despre Viata Sfantului Gherontie, pur si simplu… tine in maini o carte cu poza lui pe coperta. Ei asta, ce sanse erau? O abordez la coborare, ii ofer poza si ne bucuram impreuna. Oare despre ce citea din carte? Ei bine, despre cat de repede raspunde cuviosul atunci cand este chemat.

Perceptie 2015
Uneori cand ma plimb simt spatiul dintre obiecte, simt un spatiu “de iubire”, de constiinta.
Eu trebuie sa ies din “pielea” personajului meu si sa… fiu ceea ce sunt.

Lailatov
In noaptea asta am aflat ca pseudonimul primit inseamna “noapte buna”.. Noaptea se vad stelele, noaptea ne mosim si ne numaram si ne odihnim si ne recunoastem in stele. Ziua e o lumina mare, dar noaptea suntem niste sori mici, aflati undeva in departare.
Intunericul, adica noaptea este un spatiu si cadru infinit ca sa ne recunoastem.
Negrul, intunericul e un amestec atat de colorat, la fel ca lumina, doar ca invers.