Zero
Rugaciune fara cuvinte. Punctul zero. Asa incepe totul.

“Eu sunt cel mai bun prieten al meu.” Asa incepe unul dintre jurnale. Pe pagina urmatoare vad schita unui vis, un triunghi, in interioriorul unui inel – straie albe si un ghiocel purtat de porumbel.

Bardo: “intre doi”, nimic nu se naste, nimic nu moare.

Zborul
2015 Am primul zbor cu paramorotul. Sangerez. Este un moment in care ies din zona de confort, un moment care a marcat un traseu lung si dureros, dar in contextul dat – cu rol eliberator. Acest zbor e marca evolutiei mele, asumarea existentei (si nasterea fiului meu).

Bunicul
Inmormantarea bunicului meu. Un sfant… Uitandu-ma cu lupa pe care am luat-o din camera lui, am observat pe icoana cu Maica Domnului cei doi pauni – simbolul vietii vesnice. In agenda sa am gasit rugaciunea Arhanghelilor “gemeni”. Intreaga zi m-am simtit in pace. Simt prezenta lui aproape, ii vorbesc si imi “raspunde”.
Primesc SMS in ziua inmormantarii: “Dragostea este eterna.” Si eu scriu pe drum: “I am not a mother, I am not a chilld, cause I am one with all harts, one with all children, one with love. In two hours I will be in the face of my grandfather and all I feel is Grace.”
I-am atins mainile – erau moi precum plumeria sau crinii, ca niste gogosele pufoase.
Tot gasesc stelute ce cad de pe ingerasul cumparat la Biserica Arhanghelilor. Stelutele sunt de la el, stiu.
Privind icoana te vad pe tine in chipul lui Iisus, in bratele imaculate ale Iubirii.
Se spune ca plecarea unui sfant din viata e mai importanta ca aceea a nasterii sale, pentru ca atunci, la plecare, este primit in Imparatia Cerurilor.