Ratacirea
O calatorie atat de lunga…si eu eram aici, mereu, asteptandu-ma. Nu am stiut ca sunt iubirea.

Lumina
Uneori vad lucrurile intr-o anumita lumina, atunci cand vrea sa mi se arate. Astazi, de mai multe ori. Filmez mental: doi batranei, o ea si un el, fiecare cu baston, usor aplecati, imbracati in culori asemanatoare, ea are palarie, iar el poarta ceva pe cap, merg deodata, dar cu o distanta laterala intre ei, sunt senini si lumina cade pe fata lor de parca este singurul loc in care soarele straluceste. El ma vede si imi pare ca zambeste un pic mai mult. Sunt ca doi sori la plimbare, ma incarca imaginea asta si vreau sa o capturez. Nu reusesc decat o captura in minte, una in suflet – alta aici. Sunt foarte vizuala astazi, retin unghiile lungi, hainele murdare si largi si fata batranelului simplu care se roaga in fata bisericii. Retin subtirimea si lumina barbatului care imi da icoana in biserica. Il retin pe Ioan – copilul mulatru care plange astazi. Retin chipul “haiducului” din cartier, tristetea, frumusetea lui si parul lung, prins si grizonant. Cum sta inghesuit in autobuz, ca un luceafar gata sa fie strivit. Imi ramane acum aceasta unealta: scrisul. Pentru ca este atata frumusete pe care doresc sa o impartasesc. Oare voi reusi?
As vrea sa las sa cada iluzia in care traiesc – in care ma adaptez si… sa continui o viata constienta si asumata in noua perceptie, cea in care imi este firesc sa fiu. Insa mi-e teama ca as deveni complet ne-realista sau non functionala.

Rugul
Rugul aprins. S-a incheiat cercul. Provocarile, cautarea sensului s-au incheiat tot prin rugaciune, in iubire. Calatoria eroului in cerc. Visul este Rugul, Visul este Rugaciunea Visul este Hristos.

“Infrant nu esti atunci cand sangeri
Nici ochii cand in lacrimi ti-s
Adevaratele infrangeri
Sunt renuntarile la vis.” Radu Gyr