Intr-o clipa nu mai sunt,
Raman undeva intre granite
Cu ochii stinsi
Fara a misca sau auzi
Imi descompun in tina,
Imaginea sinistra din oglinda.

Cand suflarea a plecat in graba
A luat cuvintele,
Am ramas aievea
Ascuns de intuneric,
Sa caut sa inteleg, dar
Nimic nu mai e,
Cum era odata.

Cu pasii moi
Spre un astru sub pamant
Musc luna apunand
Cand tacerea imi este lunga
Precum, mormantu-mi de adanc.

Din fuga nebuna
Nu o dorea, nu o intelegea,
Din ura, din care nu putea sa scape
S-a nascut strigatul
Si din strigat, durerea si din durere,
Chin si disperare si din disperare, furia si fuga.

Omul e un strigat
Aruncat in moarte si in spaima
E o clipa intunecata in timp,
E o privire nascuta
Pentru a muri.