Tavanul e acoperit de nervuri si stau Sub pantecele sale ingreunat de cosmaruri Astfel tupilat in pozitia fetusului las sforile Destinului sa coboare, sa rupa fruntariile zeului-somn Care ma amageste sau ma inconjoara cu naluci Pe limanul incins cu felinare ne-am plimbat, ne-am plimbat Pana ce un vant naprasnic ne-a tăiat calea Nu erai decat o alta nalucire, pentru ca plecasesi de mult E trist cum lumescul bate orice abstractiune Asa cum vad ca e si iubirea – Ceva purtat intre suflete, dar care nu adasta Mai mult fura mintile oamenilor Imi doresc intoarcerea in zorii copilariei Cand totul era pur si nealterat, o perdea de argint Peste campia noroioasa si aramie Nu erau sentimente, doar Sentimentul ca totul E asa cum trebuie, singuratatea nu era o molima Neputintele nu existau si tavanul Nu era acoperit cu nervuri, ci cu stele A, si stelele…