Tavanul e acoperit de nervuri si stau
Sub pantecele sale ingreunat de cosmaruri
Astfel tupilat in pozitia fetusului las sforile
Destinului sa coboare, sa rupa fruntariile zeului-somn
Care ma amageste sau ma inconjoara cu naluci
Pe limanul incins cu felinare ne-am plimbat, ne-am plimbat
Pana ce un vant naprasnic ne-a tăiat calea
Nu erai decat o alta nalucire, pentru ca plecasesi de mult
E trist cum lumescul bate orice abstractiune
Asa cum vad ca e si iubirea –
Ceva purtat intre suflete, dar care nu adasta
Mai mult fura mintile oamenilor
Imi doresc intoarcerea in zorii copilariei
Cand totul era pur si nealterat, o perdea de argint
Peste campia noroioasa si aramie
Nu erau sentimente, doar Sentimentul ca totul
E asa cum trebuie, singuratatea nu era o molima
Neputintele nu existau si tavanul
Nu era acoperit cu nervuri, ci cu stele
A, si stelele…