Anne Frank
Jurnalul Annei Frank
Dupa invadarea Tarilor de Jos de catre Germania nazista si capitularea lor (1940), soarta evreilor de aici devine similara cu a celor din Germania sau Polonia. O vreme, Otto Frank reuseste sa-si mentina din umbra afacerea gratie ajutorului prietenilor si angajatilor sai neerlandezi; totusi isi da seama ca, pentru a scapa de deportare, intreaga familie trebuie sa se ascunda, astfel ca amenajeaza in secret in acest scop (aducand mobila, alimente etc.) o parte din cladirea in care functiona intreprinderea sa (pe Prinsengracht 263), asa-numita Anexa. Cand Margot primeste o convocare de la SS, Otto Frank hotareste ca a venit momentul sa se ascunda: in 6 iulie 1942, familia Frank se instaleaza in Anexa secreta; nu dupa multa vreme, i se alatura inca patru persoane. Cei opt locatari ai Anexei vor reusi sa supravietuiasca datorita ajutorului „protectorilor" lor neerlandezi, curajosii prieteni si colaboratori ai lui Otto Frank.
BIOGRAFII MEMORII JURNALE, CARTI INTERZISE
GERMAN
1947
HUMANITAS
4.16
Parerea mea
Summary
Am inceput sa citesc aceasta carte plina de sperante, dar pe masura ce o parcurgeam am desoperit un limbaj simplu, de copil la 13 ani, cu problemele specifice adolescentei, cumva repetitiv. Am fost dezamagita in prima faza, dar gandindu-ma daca asteptarile mele erau realiste in privinta acestei carti, ei bine, nu. De ce ma asteptam la vesnica drama existentiala si traumatizare fizica, mereu prezente in cartile despre Holocaust, atata timp cat persectiva de data aceasta, este cu una cu totul diferita? Filtul este o adolescenta si nu trebuie facut rabat de la acest lucru. Nu este scrisa de un autor matur, cu experienta, care pentru o vreme, imbraca o "haina" diferita, ci a unui copil, este scisa sub forma unui jurnal, din nevoia unui prieten. Din punctul meu de vedere ofera o dubla reflectie una centrata pe evenimentele prezentate iar cea doua perspectiva, te aduce cu gandul la copilarie. Un aspect pe care l-am apreciat este ca pe masura ce avansam in lectura, am fost martora maturizarii ei si am descoperit in unele subiecte tratate o maturitate, care nu mai apartinea unui copil, ci a unei tinere, aspirante la o viitoare cariera scriitoriceasca, pe care, poate, o persoana nici la varsta a maturitatii, nu le ia in considerare. Finalul este unul la care te poti astepta, dar care intr-o ultima faza lasa deschiza o tema de relectie: suntem rezultatul dorintelor noastre sau doar aportul societatii si vremurilor in care traim?
