Un pahar fragil din sticla ce contine o ceara albastra si scoici, menit sa te duca cu gandul catre valurile atat de linistitoare ale marii. Imi vine parca sa il pun la ureche si sa il ascult. Nu ma decid momentan sa ard lumanarea, parca as vrea sa o pastrez asa intacta, sa ma pot bucura de ea cat mai mult timp.
Parfumul ei este sarat si proaspat. O tin intre palme si o privesc indelung si cu ochii mintii te vad pe tine.

Te vad in acea zi de toamna tarzie cand te-am intalnit, te vad si acum cu ochii pironiti in apa, doar pentru a-ti feri lacrimile. Te vad oferindu-mi mie ceea ce e mai de pret la tine, cum mi te oferi cu totul, cum ochii tai devin mai blanzi si imi ofera marea. Plecam tinandu-ne de mana, lasandu-ne trecutul in urma, pasind pe asfaltul umed mangaiat de frunzele care cad. Lumina calda a felinarelor oferea o sclipire feerica, de parca am calca pe stelele din galaxia universului care se creeaza sub pasii nostrii si cum din doua corpuri ceresti stinse, se creaza doar unul, datator de viata.

Precum o lumanare careia i se ofera foc si prinde viata, care isi regaseste menirea in a oferi caldura si lumina celor din jur, asa ma simteam si eu gata sa las in urma nesiguranta, pentru a imbratisa reveria si libertatea deplina. La venirea flacarii, ea invie, devine misterioasa si intretine arderea. Am primit in dar caldura!

Singuratatea a fost alungata din gandurile mele, a devenit parte din acel strat protector, locul fiindu-i luat de regasire. A fost haos, iar acum este sens, ordine si un tic tac etern. Cat mister se degaja in jur! Traiesc!

Lumina devine acum parte din mine, imi susoteste la ureche si ma imbie cu linistea ei. Intind mana spre libertate. Sunt! O dorinta tainica ma trage spre tine sa te descopar, sa te aflu si sa iti petrec flacara cu mana, sa te strang si sa ma bucur de razele tale. Simt! Imi e de ajuns un iz si deja te simt aici. Suntem doar noi si atat! Ne imbie lumea cu lumina ei argintata, iar pomii cu adierea lor de toamna. A disparut spatiul!

E o lume magica. Fac primii pasi mici dar siguri catre necunoscut, spre nesigur si ma simt mai usoara ca niciodata. Simt ca pot invinge si am puterea de a cuteza. Oare asa se simte fericirea?