Eseu despre orbire este un roman cutremurator, o marturie a neincrederii autorului in societatea contemporana, incapabila sa-si gestioneze si sa-si rezolve crizele. Intr-un oras anonim, populat de personaje fara nume, izbucneste o boala ingrozitoare ce provoaca orbirea. Fara o cauza aparenta, in afara de cea morala, oamenii isi pierd, unul cite unul, vederea si barbaria se dezlantuie. Unica reactie a politicienilor este represiunea, urmata in curind de aparitia lagarelor. Din motive necunoscute, o singura persoana scapa de flagel – sotia unui medic, cea care ii va conduce pe oameni spre lumina.